RASE DE CURCANI

Origine
Curcanul e o pasare originara din nordul Statelor Unite ale Americii, fiind domesticita de catre locuitorii continentului american. Exista dovezi clare care atesta ca aztecii foloseau foarte mult carnea de curcan pentru ca e bogata in proteine (atat carnea cat si ouale produse), penele fiind utilizate in scopuri decorative.
Primii curcani au ajuns in Europa datorita spaniolilor care au imprumutat obiceiul cresterii acestor pasari. Odata adusi pe batranul continent, spaniolii au inceput sa perpetueze specia, astfel ca azi avem Curcanul Spaniol sau Royal Palm.
De asemenea, se presupune ca locuitorii coloniilor americane vanau curcani salbatici pentru a-i gati de celebra sarbatoare americana Thanksgiving. Odata cu inceputul secolului 20, popularitatea acestor pasari a atins cote impresionante, ajungandu-se chiar la obtinerea unor specii noi precum Beltsville Small White.
Inaintea celui de-al doilea razboi mondial, carnea de curcan era un lux, cel putin in Marea Britanie, folosindu-se mai mult carne de gasca sau de vita. Cele mai intalnite specii de curcani din Anglia zilelor noastre sunt Norfolk Black si Norfolk Bronze.
In timpul imperecherii culoarea pielii capului si gatului devin un albastru si rosu aprins, masculul desfasurand coada in forma de evantai.
In prezent, conform statisticilor, israelienii consuma mai multa carne de curcan pe cap de locuitor decat americanii! Dupa aceste doua natii, urmeaza, in ordine, francezii, italienii, britanicii si canadienii.
Hrana Curcan
Furajele granulate sunt consumate cu placere de catre curcani. Curcanii salbatici isi petrec zilele cautand hrana cum ar fi ghinde, seminte mici, insecte si fructe de padure.
Carnea de curcan este una dintre cele mai sanatoase alegeri atunci cand vine vorba de spectrul larg al produselor din carne, acesta e principalul lucru cu care trebuie sa ramanem.
Daca avem grija si ca modul de preparare sa fie cat mai echilibrat si dietetic, fara prajeli, atunci putem extrage si mai multe beneficii.
Nu va speriati daca gustul carnii de curcan nu este spectaculos, aveti la indemana o serie intreaga de condimente usoare sau de legume care sa insoteasca bucata de carne alba din farfuriE
Aspect Curcan
Curcanul mascul are coloritul mai viu al penajului, care este negru cu reflexe metalice aramii si verzui.
Capul si gatul sunt de culoare rosie, nefiind acoperite de pene. Masculul are deasupra ciocului o cuta (pliu) de piele rosie.
Curcanul este o specie poligama, un mascul avand de regula 3 – 4 femele.
Un curcan adult poate atinge inaltimea de 1 m si o greutate de 10 kg.
Femelele sunt mai mici (90 cm) cu o greutate de 4 kg.
Caracteristici Curcan
Adapostul curcanilor trebuie sa fie curat si protejat impotriva rozatoarelor. Ca asternut se poate folosi, in functie de eficienta, talaj de lemn, paie de cereale si coji de floarea-soarelui.
Se aseaza talajul sau paiele uscate uscate si curate intr-un strat comod pentru pasare. Se amplaseaza hranitorile si adapatorile astfel incat sa fie usor accesibile.
Fiinca traiesc in paduri, in special in America de nord, curcanii salbatici inopteaza pe crengile mai joase ale copacilor (da, curcanii salbatici pot zbura!)
Pielea golasa de pe cap si gat se poate schimba la culoare. Aceasta poate fi gri, alb, rosie sau albastra in functie de starea curcanului, cand acesta este in dificultate, emotionat, etc.
Reproducere Curcan
Se recomanda cresterea separata a masculilor de femele. O curca va depune oua o perioada de 24 de saptamani, timp in care va depune in jur de 18 oua.
Perioada de incubatie a unui ou de curca este de 28 de zile. E foarte important ca mediul in care traiesc femelele si cel in care sunt depozitate ouale, sa fie curat, pentru a se evita transmiterea unor virusi patogeni precum microplasma. Intre 10 si 14 zile se pot observa ouale fertile si cele infertile.
Cele din urma se vor scoate din incubator. Dupa cele 28 de zile, puii rezultati vor fi alesi, separandu-se masculii de femele deoarece exista diferente de crestere intre cele doua sexe.
Hrana puilor consista in principal in faina de malai, mancare din soia imbogatita cu vitamine si minerale. In functie de varsta si felul in care se dezvolta, se vor adauga portii de hrana bogata in proteine, carbohidrati si grasimi.
Asigurarea temperaturii optime este obligatorie in primele 4 saptamani. Recomandam utilizarea acidifiantilor in apa de baut, mai ales in primele 3 saptamani. Puii de curca se pot vaccina contra Pseudopestei aviare la 10, 21 si 42 zile.
La aproximativ 2 luni de viata se recomanda un tratament preventiv antiparazitar, mai ales atunci cand in aceeasi gospodarie exista si gaini. In cazul aparitiei unor semne de boala adresati-va imediat unui medic veterinar.
Curcanii sunt foarte populari în ţara noastră: îi vedem adesea în curtea bunicilor şi, cu toate acestea, nu ştim foarte multe lucruri despre ei. În schimb, în America şi în Canada este de-a dreptul o vedetă, aflându-se pe masa americanilor în special în a patra joi a lunii noiembrie, atunci când sărbătoresc Ziua Recunoştinţei.
Şi pentru că se apropie din nou ziua în care curcanul va deveni vedetă, cel puţin peste Ocean, ne-am gândit să vă prezentăm câteva curiozităţi despre această pasăre.
Aşadar, ştiaţi că...
Curcanii sălbatici pot zbura? La cât îl vedem de mare, ne vine foarte greu să ne imaginăm un curcan ridicându-se la cer. Eeeei, oricum lucrurile nu se întâmplă chiar aşa, dar de zburat tot zboară. Spre deosebire de curcanii domestici, care se deplasează doar mergând, curcanii sălbatici pot atinge o viteză de până la 89 de kilometri pe oră, însă doar pe distanţe scurte. Întrucât sunt mai grăsuţi, pentru că de-a lungul timpului au fost îndopaţi cu hrană, să poată fi mâncaţi, curcanii domestici nu pot zbura.
Mărgelele fac diferenţa? Femelelor le lipsesc mărgelele şi moţul. În plus, un aspect aparte al masculilor il reprezinta barba: un smoc de păr localizat la nivelul pieptului. Acesta nu este de fapt păr, ci un tip de pene cu structura modificată. Mai rar, unele femelele prezintă acest smoc. Curcanii sălbatici se urcă în copaci? În pădure, curcanii sălbatici zboară pe crengile inferioare ale copacilor, pentru a petrece mai apoi noaptea acolo. În acest fel, scapă şi de prădători.
Masculii îşi modifică uneori culoarea capului? Masculii sunt recunoscuţi şi prin postura înfoiată a corpului. Când masculul este înfoiat, moţul, capul şi mărgelelele de la gât capătă o nuanţă aprinsă de roşu , alb şi albastru, uneori chiar şi în câteva secunde. În rest, corpul curcanului este verde, auriu şi roşu, iar al femelelor este predominant maroniu şi gri. Numele de “turkey” nu are nicio legătură cu Turcia? Se pare că atunci când englezii au văzut prima oară această pasăre, au considerat că este înrudită cu bibilica. Bibilica, originară de pe continentul african, a pătruns în Europa prin Turcia, primind porecla de „găină turcească”. Făcând această analogie, englezii i-au spus curcanului „turkey”, în realitate neexistand nicio legatură între Turcia şi această pasăre.
Morfologie, mod de viață
Masculul are coloritul mai viu al penajului, care este negru cu reflexe metalice arămii și verzui. Capul și gâtul sunt de culoare roșie, nefiind acoperite de pene. Masculul are deasupra ciocului o cută (pliu) de piele roșie. Este o specie poligamă, un mascul având de regulă 3–4 femele. Un curcan adult poate atinge înălțimea de 1 m și o greutate de 10 kg. Femelele sunt mai mici (90 cm) cu o greutate de 4 kg.
În timpul împerecherii culoarea pielii capului și gâtului devin un albastru și roșu aprins, masculul desfășurând coada în formă de evantai.
Curcanul este o pasare scurmatoare
Pasărea mai trăiește în formă sălbatică în pădurile din America, arealul ei de răspândire fiind sudul Canadei, SUA până în Mexicul de Nord. În formă sălbatică trăiește în 3 provincii canadiene, 49 de state din SUA și 6 state mexicane. Adusă de om, forma sălbatică trăiește și în Australia și Noua Zeelandă. Nu trăiește în Alaska și Hawai.
Curcanul este unul dintre felurile principale la masa de Ziua Recunoștinței, sărbătoare care se ține în a patra zi de joi din noiembrie (SUA), respectiv în a doua luni din octombrie (Canada).
Curcanul este o pasare de talie mare, originara din America, domesticita inca din timpul aztecilor. Pasarea a fost adusa in Europa cu 400 de ani in urma. Curcanul mai traieste in salbaticie in padurile din America, din sudul Canadei pana in Mexicul de Nord. Iata cateva aspecte interesante despre aceasta pasare:
1 Curcanul este una dintre cele mai cunoscute pasari din America de Nord. Benjamin Franklin chiar a propus ca pasarea reprezentativa pentru SUA sa fie curcanul, nu vulturul plesuv.
2 Popularitatea curcanului a crescut odata cu obiceiul americanilor de a consuma aceasta pasare cu ocazia Zilei recunostintei dar si a altor sarbatori.
3 Curcanii domestici cantaresc de doua ori mai mult decat cei salbatici si, din cauza greutatii ridicate, nu pot sa zboare.
4 Un curcan adult poate atinge inaltimea de 1 m si o greutate de 10 kg. Femelele sunt mai mici , au circa 90 cm si o greutate de 4 kg.
5 In timpul imperecherii, culoarea pielii capului si gatului devine albastru si rosu aprins, masculul desfasurand coada in forma de evantai.
6 Cucanii pot sa sufere de atac de cord . In timpul unor teste ale avioanelor U.S. Air Force s-a constatat decesul a mai multor curcani din zona din cauza atacurilor cardiace.
7 Pasarile pot sa distinga culorile insa au o vedere foarte slaba pe timp de noapte. De altfel, ca sa se protejeze de atacurile inamice, in salbaticie, curcanii inopteaza adesea in copaci.
8 Aminoacizii continuti de carnea de curcan sunt necesari pentru celulele T, un tip de celule ale sistemului imunitar care omoara celulele canceroase.
9 Proteinele speciale continute in carnea de curcan ajuta la mentinerea nivelurilor optime de testosteron la barbati
Curcani
Infectiile cu endo si actoparaziti la curci
Endo si ectoparazitii au forme variate, spatiul lor vital fiind fiintele mai mari pe care le paraziteaza fara insa a le provoca mari tulburari. Apar daune economice din cauza scaderii randamentului pasarilor. Medicamentele antiparazitice ii vor anihila. Numai in cazuri exceptionale apare o imunitate de durata. Printre acestia se regasesc parazitii intestinali, paduchii, puricii, gandacii, acarienii si capusele.
Parazitoze intestinale. Parazitii intestinali au pierdut teren in crescatoriile intensive, prin procedeul “All in - All out” si datorita curatarii si dezinfectiei temeinice cat si a preferintei pentru podelele de beton. Astfel parazitozele intestinale nu mai au consecinte grave si amploarea de dinainte. In crescatoriile alternative (hala-camp), parazitozile intestinale sunt foarte frecvente. Curcanii care stau pe podele de nisip sau pe podele de beton subtiri si crapate sunt si mai periclitati. Teniile, de exemplu, care au nevoie pentru dezvoltare de gazde intermediare precum melcii sau gandacii, se fixeaza pe peretii intestinali ai acestora si se hranesc pe seama gazdei.

Dintre viermii rotunzi sau viermii filiformi, viermele aparatului respirator (Syngamus) care foloseste drept cai infectioase melcii sau ramele, are cea mai mai mare importanta. El paraziteaza caile respiratorii provocand inflamatii care dau dificultati respiratorii.

Viermii intestinali au nevoie de o gazda intermediara reprezentata de lacuste sau purici. Mucoasa intestinala prezinta leziuni. Capilariile (1-5 cm lungime) se pot localiza atat in intestinal subtire cat si in cel gros. Ouale infestate sunt ingerate si eclozeaza in intestine. Leziunile mucoasei stomacale produc diaree si hemoragii intestinale. Pasarile au o paloare caracteristica.

Limbricii ataca intestinul subtire si au o importanta deosebita in declansarea bolii capului negru. In rest ei nu provoaca mari pagube economice.

Ascarizii afecteaza intestinul subtire. Infectia se face pe cale orala de la ouale infestate din asternut. Larvele se fixeaza in peretele intestinal. Chiar mai devreme de 28 de zile, lantul infectios de producere a oualor infestate se poate reinnoi. Atacul parazitar duce la o proasta alimentatie a pasarii gazda, care scade in greutate si capata o anumita paloare. In cazuri izolate, atacul parazitar masiv poate duce la moartea pasarii.

Ca terapie, se administreaza un antiparazitar adecvat prin intermediul hranei si apei. Tratamentul se reia dupa trei saptamani. In crescatoriile intensive cu asternut de paie se va efectua coprocultura si controlul endoparazitilor la intervale regulate. Profilactic, se va urmari asigurarea paielor de calitate. Curatarea si dezinfectarea halei dupa golire vor fi precedate de dezinfectia cu substante antiparazitice capabile sa intrerupa lantul infectios. Se recomanda si inlocuirea podelelor necorespunzatoare cu podele de calitate.

Insecte si daunatori. Atacul ectoparazitilor apare doar accidental in crescatoriile intensive de curcani. Printr-o curatenie si o dezinfectie regulata, precum si prin procedeul “All in - All out”, aceste probleme apar numai sporadic. Paduchii, puricii, gandacii, acarienii, capusele pot fi intalnite atat in crescatoriile intensive cat si cele extensive caracterizate printr-o igiena proasta. In unele adaposturi, acesti daunatori (in special gandacii) pot sa eclozeze in crapaturi si fisuri, combaterea lor fiind deficitara. Chiar si in conditii bune de igiena, pot transmite boli grave. Terapia si profilaxia consta in curatenia si dezinfectia dupa golirea halei. Combaterea este ingreunata, deoarece insecticidele actioneaza numai asupra larvelor si daunatorilor adulti, nu si asupra oualor. De aceea, in cazul capuselor, combaterea va fi neaparat reluata dupa 7 zile pana la 10 zile.
Amenajarea adaposturilor pentru cresterea puilor de curca destinati productiei de carne este in mare parte asemanatoare cu aceea pentru puii de gaina broiler (compartimentare, asternut permanent, eleveuze, hranitori, adapatori etc.). Exista totusi unele particularitati pentru puii de curca, in ceea-ce priveste regimul de temperatura, din prima zi de viata, pana la varsta de 8 saptamani.
Umiditatea din adaposturi trebuie sa fie la nivelul de 60-65%, iar in ultima faza a ingrasarii poate ajunge la 70%. Densitatea puilor de curca in adaposturi, in sistemul de crestere semiintensiv, variaza in functie de varsta puilor si anume: in primele 7 saptamani de viata revine un numar de 30 pui/mp; de la 7-20 de zile, cate 20 pui/mp; de la 4-11 saptamani cate 5 pui/mp si in continuare pana la 14 saptamani, 4 pui/mp. Aceasta scadere rapida a densitatii se datoreaza cresterii rapide a greutatii puilor, ceea-ce impune o serie de manopere de rarire, absolut obligatorii.
In c